CE ESTE GANDUL

Manifestarea Spiritului sub forma percepţiei umane o constituie gândul!In lumea spirituală orice acţiune se realizează prin gând. Din perspectiva lumii materiale gândul pare ceva lipsit de consistenţă, ceva iluzoriu, care nu poate fi realizat. Aceasta deoarece, gândul nu are o compoziţie materială ci, doar una substanţială, energetică. Substanţa din care este format gândul se comportă în tranzitul energetic ca şi substanţa din care este formată materia dar, diferit structurată.

Gândul reprezintă o formă de energie necondensată care circulă prin emiţătorul-receptor situat în chakra Ajna, pe frecvenţă telepatică. Intrând în rezonanţă cu un alt receptor-emiţător prin antena cheakrică, gândul-undă va transmite acestuia un concept, o idee. Conceptul reprezintă o structură tot atât de temeinică precum este şi structura materială. Un arhitect gândeşte o casă şi o construieşte mental, în totalitatea ei, mai înainte de a converti această construcţie din substanţa spirituală în substanţă materială. Putem vorbi deci de existenţa a două case identice, construite din substanţe diferit structurate şi situate în planuri diferite (spiritual şi material). Trebuie să înţelegem astfel că lumea spirituală este tot atât de concretă ca şi lumea materială, dar total diferite din punctul de vedere al conceptului substanţial. Suntem tentaţi să gândim că substanţa spirituală este cu mult mai efemeră decât cea materială. Realitatea este cu totul inversă. O casă materială poate exista de la câteva sute de ani până la câteva mii de ani, dacă este din piatră. În schimb, o casă construită din substanţă spirituală, durează veşnic. Un concept nu poate fi distrus; nici chiar modificat. Orice aparentă modificare a acestuia reprezintă, de fapt, un alt concept!

În construcţiile mentale gândul operează cu elemente de informaţie pe care le abstrage din Universul informaţional (planul akaşic) Putem să ne imaginăm că preluăm din akaşa informaţie/informaţii (în stare brută) pe care le prelucrăm şi le finisăm mental, creând raţional o nouă structură . În realitate nu este de loc aşa. Noi nu creem nimic. Totul este creat, deja, de Providenţă şi se află în Universul Informaţional. Nouă nu ne rămâne decât să ne conformăm imperativului Divin şi să descoperim creaţia. Învăţătura spirituală transmisă oamenilor prin Biblie,vorbeşte despre existenţa pomului vieţii şi cel cu pricina, al cunoaşterii. Nu se vorbeşte nicăieri despre vreun dat omului care ar fi putut fi pomul creaţiei. În Întreg, în Marele Univers nu există decât un singur creator şi acela este Dumnezeu. Toate celelalte fiinţe, chiar şi cele din vecinătatea lui Dumnezeu, sunt creaţii ale acestuia, având doar putinţa de a cunoaşte prin cercetare şi descoperire. Această aserţiune ar putea prefigura caracterul lui Dumnezeu ca fiind egoist, deoarece nu permite creaţiilor Sale să fie la rându-le creatoare. Acest concept este lipsit de sens fiindcă ne trimite în situaţia de a accepta posibilitatea ca suma părţilor unui întreg să fie mai mare decât întregul. Este ca şi cum ne-am imagina că o pâine tăiată în 20 de felii pe care apoi le adunăm la un loc, să ne dea două pâini. Dumnezeu reprezintă Întregul. Toate fiinţele create aparţin Întregului. Aşa cum am mai spus, Dumnezeu nu mai creează nimic, deoarece El s-a creat, deja, pe Sine,terminându-şi întreaga lucrare, deoarece El este Total, Fundamental şi Absolut. Dacă Dumnezeu nu mai creează nimic, atunci cum ar putea crea ceva una din părţile create de Dumnezeu? În acest caz totalul nu ar mai fi total, iar conceptul ar conduce la o fundătură numită paradox (acela că partea este mai mare decât întregul).

Antena receptoare/emiţătoare a gândului (chakra Ajna) se află scufundată în Universul Informaţional, fapt ce face ca mintea omeneasca fie „asaltată”, în permanenţă, de o infinitate de gânduri. Marea majoritate a acestora nu este conştientizată, deoarece asupra minţii acţionează un filtru care face legătura între corpul fizic şi corpul spiritual, acest filtru fiind cunoscut sub numele de corpul eteric. Orice modificare (spărtură) în structura acestuia, conduce automat la o alterare a percepţiilor informaţiilor, alterare care este cunoscută sub denumirea de nebunie.

Dintr-un studiu elaborat de Sabina Tudor desprindem următoarele: „ Cu toţii înotăm într-un ocean de gânduri. Electroaurogramele făcute de fizicienii de la Universitatea din Leningrad s-au finalizat cu desenarea unei „hărţi” a principalelor câmpuri electrice umane. Creierul, organul sexual,genunchii, inima şi palmele prezintă câmpurile cele mai importante. Câmpul musculaturii umane are o configuraţie complicată şi se deformează la cea mai mică mişcare a corpului, iar câmpul emis de creier este de asemenea uşor deformabil sub acţiunea gândurilor (receptate n.n.) şi a… câmpului de microunde al telefoanelor mobile. Cum curentul electric se propagă (teoretic) cu viteza luminii, se poate extinde ideea de interferenţă a câmpurilor, până la a susţine că toţi oamenii de pe Pământ sunt strâns legaţi unii de alţii printr-un „ocean” de idei şi de sentimente… electrice. Experienţele efectuate în regiunea Novgorod au reliefat importanţa sistemului pilos (păros) al omului: barbă,mustaţă, plete, zona pubiană, sistem care în integralitatea lui, joacă rol de radioemiţător, rol, care la păsări este îndeplinit de penaj. Din acest motiv, vrăjitorii nu-şi tăiau niciodată părul, mustaţă sau barba şi, se deghizau îmbrăcându-se în piei de animale. Din acelaşi motiv, indienii din America, în funcţie de importanţa lor tribală, purtau pe cap podoabe din pene. Ei cunoşteau instinctiv acest secret de telecomunicaţie.

Între om şi pământ există o legătură electrică. Faptul că metalele disipă energia electrostatică a omului nu trebuie să ne facă să considerăm că ele au un rol nociv în plan biologic. Dimpotrivă,această descărcare este, de cele mai multe ori, extrem de bine venită. “Există o strânsă legătură între activitatea sexuală şi cea electrică a corpului uman”,afirmă Zoia Marinskaia, specialist în aurografie. Un om dinamizat de pulsiunile sexuale (dorinţele amoroase) se află într-o stare de supravoltare, adică are o sarcină electrică negativă, de tipul Yn, suplimentară şi, pentru a-şi recăpăta calmul şi echilibrul (a-şi recircula energiile) el aspiră să se descarce de înalta sa energie potenţială.

Cu alte cuvinte, chiar dacă actul sexual pare, din acest punct de vedere, o necesitate, el poate fi evitat prin simplul contact cu pământul, priza de pământ fiind ideală când omul merge descălţat prin nisip, iarbă sau… noroi. La nenumărate popoare africane femeile căsătorite sunt obligate să umble desculţe şi să poarte bijuterii de aramă, comportament garant al fidelităţii lor, ceea ce arată că acest fenomen al disipării încărcăturii erotice nu este chiar o descoperire recentă.

Tendinţele erotice sunt influenţate electric. Tot electricitatea corpului stă şi la baza armoniei sexuale. Fiecare om îşi caută un partener compatibil din punct de vedere electric, astfel încât, atunci când sunt împreună, cei doi parteneri să se echilibreze reciproc. Acest misterios schimb de sarcini electrice nu este deloc neglijabil. El explică aproape toate problemele ce apar într-un cuplu şi, mai mult decât atât, explică şi tendinţe homosexuale ale unor indivizi care se nasc cu afinităţi electrice proprii celuilalt sex. Pentru a-şi găsi echilibrul (şi deci liniştea), un individ este capabil să încalce orice norme sociale, de multe ori, cu orice risc. Desigur, nu întâmplător în Occident astfel de relaţii,aparent normale, au fost legalizate de multă vreme. Cei care au avut ghinionul să se nască cu tendinţe de acumulare a energiei electrice, caracteristice (în general) celuilalt sex, sunt ca nişte bombe cu efect întârziat ce pot fi dezamorsate prin această „îngăduinţă” a societăţii faţă de viaţa lor sexuală. Dar, chiar dacă societatea îşi poate permite sa nu-i prigonească, ea trebuie să fie (şi este)extrem de dură atunci când ei încearcă să pervertească sufletul curat al copiilor, al căror echilibru,perfect până la vârsta pubertăţii, îl dereglează iremediabil obligându-i să practice sexul înainte de soroc.

Cercetările în ritm alert efectuate în toate colţurile lumii progresează însă în fiecare zi şi,poate că nu mai este mult până când se va cunoaşte de către cei mai mulţi care sunt secretele electrice ale fiinţei umane. Cursa pentru supremaţie asupra „oceanului de gânduri” este, în mod cert,în plină desfăşurare”.

4. Cum se comportă gândul

În exprimarea obişnuită vorbim despre gând formulând sintagme diferite care conţin ideea corectă, de altfel, că omul gândeşte. Dar sunt foarte puţini cei care s-au întrebat vreodată, ce este gândul şi cum funcţionează el, pentru a percepe definirea spiritului. Pentru a lămuri aceste întrebări,aparent retorice, vom face o scurtă incursiune în fizica energiilor radiante. Pentru aceasta să lămurim, mai întâi, ce este ENERGIA dincolo de comportamentul strict fizic, al acesteia, privind-o din perspectiva celui de al doilea univers component al Marelui Univers (ÎNTREGUL), cel Energetic sau Informaţional (simbol focul).

Informaţia este energie! Energia, ca orice fel de existenţă, se află şi ea, situată în două stări:potenţialul şi dinamica. Imperativul care hotărăşte în ce moment Energia iese din potenţial şi trece în dinamică constituie, în exclusivitate, voinţa Divină şi se manifestǎ prin Cuvânt! Această voinţă a hotărât şi legile care guvernează formele de voinţă atribuite creaturilor Sale. Orice creatură îşi poate manifesta propria-i voinţă doar în starea de dinamică, fără a putea accede în vreun fel sau vreodată la starea de potenţial absolut, deoarece acesta, reprezintă în integralitatea sa, pe însuşi CREATORUL. Atunci când o persoană doreşte să facă ceva anume, acel ceva se află, în acel moment, în starea de potenţial relativ şi nu absolut, fiindcă intenţiile persoanei sunt iniţializate de experienţa sa dinamică, aflată la timpul trecut. Posibilitatea unei acţiuni viitoare, considerată a se situa în potenţial, conţine integral acţiuni dinamice trecute, dar cu proiecţie virtuală într-un timp ce va să vie, din perspectiva planului Fizic. Se poate spune astfel că, orice fenomen trecut se află în potenţialul relativ şi nu în cel absolut.

 

Fiinţa umană poate gândi gândirea numai prin procesare, care este, în exclusivitate, o manifestare. Prin structurarea sa, acesta, se află în starea de dinamică, fapt ce nu-i permite percepţia conştientă a stării de potenţial. Gândirea dinamică stimulează conceperea unui fenomen aflat în starea de potenţial ca fiind un fenomen ce nu există, ci doar, posibil de a exista. Cu toate acestea,dicţionarele s-au exprimat, intuitiv, extrem de corect asupra acestei existenţe, impunând identitatea potenţialului astfel: „Care există ca posibilitate de manifestare, de realizare”. Ca să înţelegem exprimarea trebuie să reţinem că vocabula manifestare înseamnă starea de dinamică. Din acest raţionament rezultă că un fenomen există, în mod categoric şi în starea de potenţial, dar nu se manifestă. Ca să evităm o confuzie frecventă, facem precizarea că dinamica este formată din două stări subincluse: statica şi cinematica. Un obiect aflat în stare de repaus există în dinamică prin faptul că poate fi perceput cu cele cinci simţuri, dar nu se mişcă. În potenţialul absolut sau virtual simţurile nu au acces pentru că aparţin corpului fizic. De fapt acolo nu poate accede nici o formă structurată, ci doar spiritul şi acesta numai după ce s-a eliberat de aspectul cuantificabil.Orice creatură poate privi (cu privirea fizică şi/sau cea spirituală) şi înţelege energia doar în manifestare. Toată gândirea umană, sub orice formă de raţionament, concepe şi precizează energia doar în exprimarea sa dinamică. De aceea, pornim gândirea fiinţării din acest moment de referinţă, moment care este configurat şi acceptat sub forma teoriei exploziei primordiale – teoria big bangului. Astfel că definim energia (W, E, ε) ca fiind mărimea ce caracterizează posibilitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic. În dinamică, se măsoară ca şi lucrul mecanic, în jouli (în SI) şi în unităţi tolerate: kilowatt-oră, erg, kilogram-forţă-metru, electronvolt. Pentru toate fiinţele create, aparţinătoare Universului Material, explozia primordială constituie momentul zero. Dincolo de acest moment se află Marele Univers, Dumnezeu cel nemanifestat, adică existenţa potenţială.Spiritul uman care se manifestă, deci este în dinamică nu are acces în Potenţial, deoarece trecerea în această stare l-ar trimite dincolo de momentul creaţiei, dincolo de toate începuturile. Acolo numai Dumnezeu are acces, ca să folosim o vocabulă cu semantică dinamică pentru a reprezentarea antonimul acesteia.Naşterea unui gând este motivatǎ de douǎ condiţii: percepţia directǎ şi percepţia analogicǎ.Cea directǎ este consecinţa acordului rezonant al centrului gândirii cu un alt gând perceput pe cale telepaticǎ; iar percepţia analogicǎ se produce prin recepţia semnalelor primite şi transmise în creier,de cele cinci simţuri. Întotdeauna gândul devine o entitate de sine stătătoare, o formă-gând. Aceasta este suma unor alte forme-gând receptate de ochiul Pineal şi decodate întotdeauna de către formaţiunea reticulară din talamus. În acest punct se face conversia energetică între planul fizic şi cel astral.

 Tehnica de transfer energetic a formelor-gând se dobândeşte după lungi şi sistematice antrenamente cu un caracter foarte complex din punct de vedere ezoteric. Pentru că acest fapt stârneşte o undă de interes voi face următoarea precizare: pentru a percepe „înţelesul” unui gând receptat de la un anumit subiect observat, se cere ca mintea observatorului să intre într-o linişte absolută. Aceasta se realizează prin încetarea oricărei forme de interogare mentală, de cenzură şi de admitere sau respingere a ceea ce conţine semnalul perceput (la început prin vorbirea emiţătorului).Întreaga atenţie a receptorului se canalizează în a urmări cu atenţie ce spune şi cum spune emiţătorul fără a-l suspecta de vre-o anumită intenţie. Tăcerea absolută a creierului (minţii) receptorului îi asigură acestuia posibilitatea de recepţie integrală a semnalului primit. Totodată permite emiţătorului să-şi golească întreaga cantitate de energie alocată emisiuni şi permite în acest fel receptorului să-i transmită ulterior, pe un potenţial golit, un alt potenţial care este reprezentat de conţinutul energetic al mesajului transmis de cel care fusese iniţial receptor. Emiţătorul excită simultan bulbii parietali, moment în care aceştia produc o energie specifică de contact, de o anumită frecvenţă, (Beta 14 – 60 Hz) energie care este polarizată prin chakra Ajna a emiţătorului către chakra Ajna a receptorului. Prin această locaţie se efectuează scanarea minţii receptorului, scanare care se face la nivelul spaţiului interstiţial dintre meninge şi creier, loc unde concentraţia de unde cerebrale de frecvenţă telepatică au concentraţia cea mai mare. Intruziunea energiei în chakra Ajna a receptorului trebuie să fie acordată armonic cu energia emiţătorului şi având sensul de rotaţie al chakrei receptorului. Aşa se procedează, de către supraconştient în cadrul hipnozei.Un gând se transmite în două forme: a). sub formă de radiaţie sau câmp energetic [energie vibratorie] . sub formă de cuantă [scintilaţie sau pulsaţie]

Un gând-undă parcurge toate planurile: fizic, astral şi spiritual sub formă de radiaţie.Aceasta înseamnă că propagarea sa nu se face unidirecţional ci în întregul câmp. În momentul în care se emite gândul, acesta excită46 câmpul fiecăruia din cele cinci universuri constitutive ale Marelui Univers (ÎNTREGUL),47 şi se potenţează energetic sub acţiunea permanent-stimulativă a forţei din Universul Energetic (Informaţional). Dar trebuie ţinut cont că potenţarea se face numai pe frecvenţa specifică a gândului respectiv. Aceasta permite ca un gând benefic sau un gând malefic să se asocieze cu gânduri asemănătoare fiecăruia în parte. Gândurile antagonice, din punct de vedere al frecvenţei, nu se pot uni. Atunci când două sau mai multe gânduri cu sorginte diferită se unesc, de fapt, se contopesc, pierzându-şi individualitatea iniţială (dar nu şi identitatea) şi dau naştere unei noi construcţii mult mai potentă energetic, care se numeşte elemental, elementar sau egregor, în funcţie de capacitatea energetică pe care o posedă. Două gânduri bune sau două gânduri rele nu sunt identice ca „personalitate” ci doar ca frecvenţă, dacă nu se deosebesc după nuanţa culorii specifice caracterului lor reprezentativ. Spre exemplu, dacă pornim de la alb şi negru, vom constata că între cele două extreme există o infinitate de nuanţe. Numai două nuanţe identice pot constitui aceeaşi culoare de frecvenţă care dă naştere unor gânduri asemănătoare. Astfel că şi gândul are nivele de comparaţie pe nuanţă. Gândul, în afară de nuanţă mai posedă un atribut strict individual, care se numeşte timbrul frecvenţei sau temperatura de culoare. Această caracteristică nu se mai regăseşte la nici un alt gând, indiferent de asemănarea de nuanţă. Din această perspectivă raţională, putem spune că: în Întregul Univers nu sunt gânduri identice ci doar gânduri asemănătoare, care pot coabita în frecvenţă, dacă au nuanţe identice de culoare. Această relevare ne conduce la ideea că orice gând produs de un creier are identitatea sa exclusivă si constituie deci, gândul-amprentă al persoanei respective.

Prin gând, atât sub formǎ de undǎ cât şi sub formǎ de cuantǎ (corpuscul) spiritul coroborează cu sufletul printr-un ceremonial format din ritualurile ritmice. Gândul este ritm şi se transferǎ sufletului tot sub formǎ de ritm, astfel cǎ emoţia nu poate fi decât ritmicǎ. Muzica, tobele şi dansul sunt manifestări ale cuantificării emoţiei; de asemenea vorbirea, gestica, etc., toate reprezintă forme ale ritmului gândirii transpuse în trǎire emoţionalǎ.

Ideile se percep ca pulsiuni energetice emoţionale şi se formatează ca structuri prin cuvinte,iar pentru a structura uşor o propoziţie sau o frază care să exprime în întreaga sa plenitudine o idee,trebuie să simţi forma ideii cu spiritul şi nu doar să o doreşti sufleteşte. Modalitatea de a formula gândurile – ideile – în scopul exprimării (transmiterii) lor fie prin vorbire fie prin scris se realizează cu ajutorul limbajului, al cuvintelor. O minte antrenată prin educaţie şi cultură va structura mental ideea pe care, tot mental, o va aşeza în cuvinte, abia apoi o va transmite prin exprimare. De obicei,orice cuvântător mediocru îşi caută ideile şi le ordonează într-o succesiune logică folosind cuvintele exprimate, mai înainte de a şi le ordona mental. Aceasta este cauza pentru care manifestările dialogale sunt atât de încâlcite în topica formatată de majoritatea transmiţătorilor de idei. Regula este clară şi precisă: Emitentul trebuie să-şi construiască ideile (gândurile) folosind cuvintele în prealabil transmiterii lor. Exemplul elocvent de concepere a ideilor în timpul vorbirii îl constituie modul de a intercala între vocabule multe onomatopee de genul: „În timp ce ,ăăăăăăăăăăă, am fost la ,eeeeeeăăăăăăăă, mi-am adus aminte că ,ăăăăăăăăăăăăăăăăă” etc., etc., etc. Un mijloc eficient,poate cel mai eficient de a înlătura acest neajuns în formularea mentală a ideilor şi transmiterea lor coerentă, îl constituie scrisul. Este evidentă uşurinţa în exprimarea coerentă şi succesiv-logică a unui complex de idei, celor care au exerciţiul scrisului. Mai înainte de a aşterne pe hârtie o formulare, aceştia sunt obligaţi să o structureze mental.

REVISTA ORTOONTICA